Lagărul CHF
Scrisoare către copiii
mei
Dragii mei,
Vă scriu cu mână tremurândă această scrisoare, ca o mărturie
a ceea ce mi se întâmplă azi, 27 ianuarie 2015.
CHF a luat puterea în România și a hotărât să închidă 75.
000 de români, împreună cu familiile lor, în lagărul de exterminare construit
ad-hoc cu participarea tacită a celor care conduc țara. Au fost anii
trecuți unele semnale că CHF iese puternic în față, dar am fost preocupați cu
munca și creșterea voastră, eram tineri, necopți, nu am preconizat că o să ne
subjuge și o să atenteze chiar la viața noastră.
Vă anunț că tot ce am
construit de-a lungul a douăzeci de ani se dărâmă. Visurile mele de a vă da un
impuls în viață sunt destrămate. Am muncit degeaba până acum, tot ce am
acumulat va fi luat de locotenenții CHF - așa numitele bănci comerciale. BNR
este șeful lor, un doctor Mengele care a făcut și face experimente pe noi,
chiar dacă este român. El nu aude, nu vede, nu vorbește. Dar a lăsat de la sine
înțeles că ne merităm soarta. Noi am ales
CHF, noi să suferim, acesta este mesajul lui.
Pe unii dintre noi îi duce zilnic la dușuri, unde îi
tratează cu Cyclon CHF și am impresia că ei sunt cei mai fericiți, pentru că
scapă de chin. Noi, cei care trăim zilnic la limita imploziei sufletești mai
avem speranța unei eliberări, dar aceasta este atât de departe precum un uliu
pierdut printre nori.
Sunt într-o cameră cu aproximativ 30 de persoane. Am fost
într-un hangar cu peste 3000 de oameni, dar ne-au mutat, încearcă să ne
întoarcă unii împotriva altora, să ne spargă în grupulețe, după modelul divide et impera. Niciunul dintre noi nu
se simte bine, avem zvârcoliri interioare fantastice și rar mărturisiri
șoptite. Planează asupra noastră umbra deznădejdii. Dar suntem demni. Nu cedăm
în fața lor.
Luptăm pentru drepturile noastre. Pentru dreptul la
proprietate. Pentru dreptul la o viață decentă. Pentru dreptul de a ne crește
copiii în libertate și democrație. Ce frumos! Asta simțim, asta ne suflăm în
ureche să nu ne audă ei, când de fapt noi luptăm pentru supraviețuire!
Nu știu dacă mai am ocazia să vă scriu și vă spun cât încă
nu am plecat capul să nu faceți niciodată credit și să nu credeți în oamenii
care nu au Dumnezeu.
Cât încă am onoarea să mă numesc român, de aici din lagărul
CHF, vreau să vă spun că vă iubesc!
Doamne ajută!
